Centrul cultural catehetic

 

 

 


Icoana zilei

Legături

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

„Oricui i s-a dat mult,mult i se va cere“

„Şi a zis Petru: «Doamne, către noi spui pilda aceasta sau şi către toţi?». Şi a zis Domnul: «Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuţiile sale. Iar de va zice sluga aceea în inima sa: Stăpânul meu zăboveşte să vină, şi va începe să bată pe slugi şi pe slujnice, şi să mănânce, şi să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua în care ea nu se aşteaptă şi în ceasul în care ea nu ştie şi o va tăia în două, iar partea ei va pune-o cu cei necredincioşi. Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult. Şi cea care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, va fi bătută puţin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, şi cui i s-a încredinţat mult, mai mult i se va cere».“ (Luca 12, 41-48)

***

Dacă în Evanghelia de ieri ni se atrăgea atenţia asupra moştenirii divine, prin cuvintele fragmentului evanghelic de astăzi, Domnul nostru Iisus Hristos ne îndreaptă privirile spre cum ar trebui să fie un iconom. În sensul larg al cuvântului iconomul este un administrator, un supraveghetor al bunurilor încredinţate spre păstrare, de către proprietarul de drept. În acest sens găsim expresii de genul: omul este iconom al inimii sale sau al faptelor sale. Iconomul din Evanghelia de astăzi a fost pus să împartă celor ce slujeau măsuri de grâu. Ne spune Domnul Hristos că stăpânul i-a încredinţat această misiune bazându-se pe două lucruri: credincioşia sau loialitatea slujitorului şi înţelepciunea acestuia. Loialitatea venea din devotament şi recunoştinţă, iar înţelepciunea din respect şi frică. Numai că, pe lângă iconomul cel drept, Mântuitorul aminteşte şi de un iconom nedrept şi necinstit. Cel din urmă, ştiind că stăpânul său este departe, se comportă rău cu celelalte slugi şi caută să înşele pe stăpânul său. Şi, am putea concluziona - după faptă şi răsplată! Cel drept va fi lăudat şi apreciat de stăpân, cel nedrept şi viclean va suporta pedeapsa cuvenită. Este bine să ştim că şi noi suntem nişte iconomi. Primim de la Dumnezeu multe daruri în funcţie de vrednicie. De-a lungul vieţii trebuie să sporim şi să desăvârşim ceea ce am primit ca dar, iar din acest dar să ştim să oferim şi altora. Căruia Dumnezeu i-a dat mult, îi va cere mult, iar căruia i-a încredinţat mult, mai mult îi va cere. Deci la unii oferă, iar la alţii încredinţează! În Evanghelia de ieri era vorba de moştenitor, astăzi este vorba despre iconom. Noi ne regăsim în această dublă ipostază. Mântuitorul ne face moştenitori, iar noi trebuie să devenim buni şi vrednici iconomi. Domnul Hristos ne oferă pentru ca şi noi să putem oferi. Nu spunem noi că dar din dar se face rai? 

 

pr. Dumitru PĂDURARU

Biblia - verset cu verset: Filosofia slujnicei Agar

Facerea 16, 8: „Şi i-a zis îngerul Domnului: «Agar, slujnica Saraii, de unde vii şi unde te duci?». Iar ea a răspuns: «Fug de la faţa Saraii, stăpâna mea».“

În ciuda faptului că a fugit din casa patriarhului Avraam, Agar rămâne în continuare o slujnică. Îngerul Domnului îi confirmă acest statut şi însăşi Agar dezvăluie un sentiment de vinovăţie, recunoscând că fuge de la faţa Saraii, „stăpâna mea“.

Situaţia reliefată de fragmentul biblic de mai sus este aproape identică cu cea întâlnită în capitolul 3 al cărţii Facerii, când a fost relatată căderea protopărinţilor Adam şi Eva în păcat. „Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: «Adame, unde eşti?»“ (versetul 9). Iată că şi acum, deşi căzută în păcat tot printr-un soi de neascultare, fiinţa umană este cercetată de Dumnezeu, aşteptând pocăinţă: „De unde vii şi unde te duci?“. Întrebarea îngerului Domnului nu semnifică faptul că nu cunoştea voinţa slujnicei Agar, dar se cerea de la ea o recunoaştere, implicit o pocăinţă, a situaţiei în care a ajuns după neascultare. Iar răspunsul dat de Agar dezvăluie întru totul filosofia ei: „N-a spus: «M-a pedepsit şi de-asta am fugit, ca să nu îndur duşmănia ei (n.r. a Sarei) cea mare“. N-a rostit nici un cuvânt duşmănos, ci s-a învinuit numai pe ea că a fugit. Ai văzut sufletul ei înţelept?“, a scris Sfântul Ioan Gură de Aur. (Lucian APOPEI)

Vizita la Centrul pentru persoane varstnice

Copiii din corul Sf. Ana al parohiei noastre au facut o vizita batraneilor de la Centrul pentru...

Corul de copii Sf. Ana la Radio

Vineri, 12 martie 2013, copilasii din corul Bisericii Sf. Ana au participat la inregistrarea unei...

Pelerinaj la Manastirea Barsana

Parohia Sf. Ana organizeaza, in data de 13 aprilie, un pelerinaj la Manastirea Soborul Sf. 12...


 

Noutati Editoriale


Să reascultăm...








construimcatedrala.ro